Ia românească este cămașa femeiască tradițională, cusută din pânză de in, cânepă, bumbac sau borangic și decorată cu broderii dispuse după reguli precise. Elementul ei cel mai recunoscut este altița, banda brodată de pe umăr, după care poartă și numele de „cămașă cu altiță”. Din 2022, arta cămășii cu altiță este înscrisă în patrimoniul cultural imaterial UNESCO, ca element comun României și Republicii Moldova.
Din ce părți este alcătuită o ie?
O ie tradițională este alcătuită din piept, spate și mâneci, iar decorul se organizează pe mânecă în trei zone: altița, încrețul și râurile. Croiul vechi este simplu, din bucăți dreptunghiulare de pânză, fără răscroieli, ceea ce face ca nimic din material să nu se piardă.
| Zona | Unde se află | Rol în decor |
|---|---|---|
| Altița | Banda lată de pe umăr | Cel mai bogat decor, motivul principal al iei |
| Încrețul | Sub altiță | Rând de cusături care strânge pânza în pliuri mici |
| Râurile | De la încreț până la manșetă | Benzi verticale sau oblice care coboară pe mânecă |
| Pieptul | În jurul deschiderii gâtului | Decor mai discret, uneori pe două benzi verticale |
| Gulerul sau bentița | La gât | Strânge pânza, adesea cu șnur sau încreț |
Ce înseamnă motivele cusute pe ie?
Motivele cusute pe ie sunt în principal geometrice și vegetale, iar numele lor provin din viața satului: steaua, crucea, rombul, spicul de grâu, frunza, pomul vieții, ochiul, coarnele berbecului. Multe interpretări simbolice care circulă astăzi sunt reconstituiri moderne, iar sensul unui motiv diferea de la o zonă la alta. Sigur este că broderia identifica proveniența purtătoarei: un cunoscător putea spune din ce sat sau din ce zonă venea o ie după motive, culori și dispunere.
Culorile variază după regiune și după vârsta femeii. Cămășile tinerelor erau mai colorate, iar ale femeilor în vârstă, mai sobre, adesea în negru sau albastru închis.
Cum se recunoaște o ie cusută de mână?
O ie cusută de mână se recunoaște după mici neregularități ale cusăturii și după fața interioară a broderiei. Mașina produce cusături perfect identice și un dos uniform, pe când lucrul manual are variații fine de tensiune a firului și capete de ață prinse discret.
- Dosul broderiei: la multe tehnici tradiționale, motivul apare aproape la fel de curat și pe dos.
- Pânza: inul, cânepa și borangicul au o textură ușor neregulată; pânza sintetică are luciu uniform.
- Încrețul: realizat manual, are pliuri mărunte și egale, strânse cu fir, nu cu elastic.
- Motivul imprimat: un model tipărit pe pânză nu are relief și nu se vede deloc pe dos.
Prețul unei ii lucrate manual reflectă zeci sau sute de ore de muncă, de aceea diferențele mari de preț față de produsele de serie au o explicație concretă.
Cum se spală o ie?
O ie se spală manual, în apă călduță de cel mult 30 °C, cu un detergent delicat, fără înmuiere prelungită și fără stoarcere prin răsucire. Piesele vechi sau cele cu fire colorate se testează înainte, apăsând o cârpă albă umedă pe broderie; dacă se colorează, ia se încredințează unei curățătorii specializate în textile delicate.
- Se spală scurt, prin apăsări ușoare, apoi se clătește în mai multe ape.
- Apa se elimină rulând ia într-un prosop, nu prin stoarcere.
- Se usucă întinsă pe orizontală, la umbră, departe de calorifer.
- Se calcă pe dos, cu un prosop sub broderie, ca motivul să rămână în relief.
Cum se păstrează o ie veche în familie?
O ie veche se păstrează curată, împăturită cât mai puțin, într-un sac de bumbac sau învelită în hârtie fără acid, nu în pungi de plastic, care rețin umezeala. Pliurile se schimbă din când în când, ca firele să nu se rupă pe aceleași linii, iar dulapul se ferește de molii cu săculeți de lavandă sau cu lemn de cedru. Fotografiile și notițele despre cine a cusut-o și unde completează valoarea ei pentru urmașii familiei, la fel ca alte forme de păstrare a tradițiilor de familie.
Pentru cine vrea să vadă ii în contextul lor firesc, muzeele etnografice și satele tradiționale păstrează colecții și piese purtate încă la sărbători. O privire mai largă asupra obiceiurilor legate de port se găsește în ghidul despre tradițiile românești.
