Testele pentru alergii sunt investigații prin care medicul alergolog caută substanțele la care organismul tău reacționează exagerat, fie pe piele, fie în sânge. Cele mai folosite sunt testele cutanate prin înțepare și analizele de sânge pentru anticorpi specifici. Pașii de mai jos explică, în ordine, cum se ajunge la ele, cum decurg și cum se interpretează rezultatele.
Pasul 1: stabilește dacă ai nevoie de testare
Alergia apare când sistemul imunitar tratează o substanță obișnuită, numită alergen, ca pe o amenințare. Simptomele pot include strănut, nas înfundat, mâncărime a ochilor, tuse, respirație șuierătoare, erupții pe piele, urticarie, dureri abdominale sau diaree după anumite alimente. Dacă reacțiile revin în aceleași situații, de exemplu la anumite anotimpuri, după contactul cu animale sau după ce mănânci un aliment anume, un consult la medicul de familie sau la alergolog este un pas rezonabil.
Nu toate reacțiile sunt alergii. Intoleranțele alimentare, infecțiile și iritanții pot da simptome asemănătoare, motiv pentru care testarea fără o evaluare prealabilă poate duce la interpretări greșite. Medicul stabilește mai întâi dacă testele sunt necesare și care dintre ele.
Pasul 2: pregătește consultul
- Notează simptomele: când apar, cât durează, ce le declanșează, ce le ameliorează.
- Ține minte alimentele, medicamentele sau mediile în care apar reacțiile.
- Adună lista medicamentelor luate, mai ales a antihistaminicelor, pentru că pot influența testele cutanate.
- Notează istoricul familial de alergii, astm sau eczeme.
- Pregătește rezultatele anterioare, dacă ai mai făcut teste.
Medicul îți va spune dacă trebuie să oprești anumite medicamente cu câteva zile înainte de testul cutanat. Nu le opri pe cont propriu, mai ales dacă ai astm sau alte boli, fără să discuți cu medicul.
Pasul 3: testele cutanate prin înțepare
Pe antebraț sau pe spate, asistentul aplică picături din diverși alergeni și face o mică înțepătură superficială prin fiecare picătură. Nu este o injecție și, de obicei, nu doare. În aproximativ un sfert de oră, dacă ești alergic la o substanță, apare o mică umflătură roșie, cu mâncărime, asemănătoare unei înțepături de țânțar. Medicul măsoară reacția și o compară cu două probe de control.
Testul oferă rezultate rapide, în aceeași vizită. Este potrivit pentru multe alergii respiratorii și alimentare, însă nu se face în orice situație: de exemplu, dacă ai o afecțiune cutanată extinsă sau ai avut o reacție alergică severă, medicul poate alege altă metodă. Procedura se face într-un cabinet echipat pentru a reacționa în caz de reacție neașteptată.
Pasul 4: analizele de sânge
Analizele de sânge măsoară nivelul anticorpilor IgE specifici față de anumiți alergeni. Se prelevează sânge din venă, iar rezultatele vin în câteva zile. Sunt utile când testele cutanate nu se pot face, de exemplu din cauza medicamentelor care nu pot fi oprite sau a unei afecțiuni a pielii, sau când medicul vrea să completeze imaginea.
Un rezultat pozitiv indică sensibilizare, adică prezența anticorpilor, nu neapărat o alergie clinică. De aceea, medicul interpretează rezultatul alături de simptome și de istoric.
Ce nu poate spune un test de alergie
Testele nu prezic cât de severă va fi o reacție viitoare și nu înlocuiesc povestea clinică. Există oameni cu teste pozitive care nu au simptome și oameni cu simptome clare, dar cu teste negative la anumiți alergeni. De aceea, panourile mari de analize făcute fără indicație medicală pot genera liste lungi de „alergii” care nu se confirmă și pot duce la restricții alimentare inutile, mai ales la copii.
Rezultatele trebuie puse în context de un medic. Dacă ai primit un buletin cu multe valori, nu elimina alimente din dietă fără sfat de specialitate; o dietă prea restrictivă poate cauza carențe.
Pasul 5: alte teste, în situații alese
- Testul prin aplicare pe piele (patch test): folosit pentru dermatita de contact, cu plasturi lăsați pe spate câteva zile.
- Proba de provocare orală: făcută sub supraveghere medicală, în unele cazuri de alergie alimentară sau la medicamente, pentru a confirma sau infirma diagnosticul.
- Spirometria: măsoară funcția plămânilor la persoanele cu astm.
- Dietele de eliminare: perioade controlate în care se exclud anumite alimente, apoi se reintroduc, sub îndrumarea medicului.
Unele dintre aceste proceduri pot fi riscante dacă sunt făcute fără supraveghere. Nu încerca provocări acasă, mai ales dacă ai avut reacții severe.
Câteva sfaturi practice pentru ziua testării: poartă haine cu mâneci ușor de ridicat, evită să aplici creme pe brațe în ziua respectivă, nu te scarpina în zonele testate și anunță personalul dacă simți mâncărime puternică sau disconfort. Reacțiile cutanate dispar de obicei în câteva ore, dar urmele mici pot persista o zi sau două. Dacă ești copil, poți aduce o jucărie sau o carte pentru distragere; părintele rămâne alături pe toată durata.
Persoanele care iau tratamente cronice, de exemplu pentru depresie, alergii sau afecțiuni cardiace, trebuie să anunțe acest lucru. Unele medicamente interferă cu rezultatele, iar altele pot crește riscul unor reacții, motiv pentru care alegerea testului ține cont de ele.
Pasul 6: ce urmează după rezultate
Medicul îți explică ce înseamnă rezultatele și propune un plan: evitarea alergenilor acolo unde este posibil, medicamente pentru controlul simptomelor, un plan de acțiune în caz de reacție severă sau, în unele situații, imunoterapie specifică. Nu orice test pozitiv înseamnă că trebuie să renunți la un aliment sau la o activitate, iar nu orice test negativ exclude o alergie. Întreabă ce poți face în viața de zi cu zi.
Dacă simți dificultăți de respirație, umflarea buzelor sau a limbii, amețeală sau leșin după contactul cu un posibil alergen, sună imediat la urgență. Pentru o descriere mai amplă a rolului acestui specialist și a modului în care decurg testele, citește și materialul despre alergologul, ce face și cum decurg testele alergologice.
Alte specialități medicale pe care e posibil să le întâlnești în parcursul tău, de la dermatologie la medicina de recuperare, sunt prezentate pe înțelesul pacientului pe MediciHub. Pregătirea din timp și o discuție deschisă cu medicul rămân cei mai buni pași spre un diagnostic corect.
